Sunt profund mişcată de felul în care se comportă oamenii. Observ ura sau indiferenţa acestora în viaţa de zi cu zi. Am analizat acest aspect în mai multe exemple din viaţa mea cât şi a celor care mă înconjoară. Dacă pentru unii binele cândva era o acţiune benefică pentru bunăstarea aproapelui, acum deseori oamenii acţionează depravat sau negativ considerând toate acestea ca ceva “normal”.
Faptele urâte duc la neîncredere şi omul cu timpul se izolează, devine retras şi SINGUR.
Atunci te întrebi… a cui e vina? A celor din jur sau a persoanei în cauză?
- Frica. Frica de exprimare ne duce spre nesiguranţă, mai apoi luăm decizii care în rezultat nu ne aparţin. Iar când realizăm că greşim, persoanele care se jucau cu sentimentele noastre încep să dispară. Asocierile. Acestea noi singuri le alegem.
Nevoia de a avea pe cineva alături e un lucru foarte important.
Atât de mult mi-aş dori ca oamenii să nu se simtă singuri chiar şi atunci când sunt înconjuraţi de mii de persoane…care cică zâmbesc ironic, râd la glumele de prost gust şi schimbă măştile în fiecare zi, sperând ca TU să fii sincer. Dar cum? Cum să deschizi sufletul unei superficialităţi totale?... Inexplicabil…
- Indiferenţa este un alt aspect care-mi provoacă repulsie. Aceasta este mult mai rea.
Mi s-a întipărit în minte un caz din viaţă despre problema dată care bântuie cu înverşunare pe planeta noastră. A venit într-o zi o doamnă la vecina sa şi a bătut la uşă. Aceasta ia deschis şi a întrebat-o ce doreşte. Doamna ia zis: “Poţi să-mi acorzi câteva clipe, mă simt tristă şi singură”. Vecina ia răspuns că nu are timp, după care doamna a plecat. În acel moment vecina s-a bucurat enorm că nu şi-a pierdut timpul pentru a pălăvrăgi inutil cu vecinii.
Peste o zi o femeie o întâlneşte pe vecina care a ignorat să-i acorde timp doamnei care locuia cu o scară mai sus şi o întreabă: “O cunoşti pe …..(D-na în cauză)? Dacă nu greşec locuieşte în acelaşi bloc în care locuieşti şi tu? - Da o cunosc, s-a întâmplat ceva? – Noaptea trecută s-a sinucis.
După care o linişte totală… Femeia şi-a adus aminte că tocmai în acea seară vecina s-a căuta cu disperare un refugiu, o susţinere, o mângâiere. Mda… cât de trist….
Şi câte cazuri similare se întâmplă în fiecare zi despre care noi nici nu ştim, sau nu vrem să ştim, să auzim.
Să încercăm să facem lumea mai bună. Nu fiţi INDIFERENŢI!!!
Iubeşte şi iartă pentru ca într-un moment dat să simţi că eşti OM, că mai poţi observa ochi umezi şi lacrimi sincere, zâmbet natural şi emoţii pe care le trăieşti cu adevărat, indiferent dacă în viaţă nu ai obţinut tot ce ţi-ai dorit... indiferent câte ai avea- nu te vei mulţumi, aşa că bucură-te fără încetare de orice detaliu mic care pare la prima vedere fără valoare.
