Sufletul ţi-l poate umple doar acel om care îl poate face pustiu... a remarcat ea privind la fereastra
stropită de ploi. Desigur asta doar în cazul în care sufletul are
sensibilitatea de cândva. El e ca ceasul
care fără baterii nu mai funcţionează, chiar dacă are aceleaşi piese în interior- devin un decor mort.
Şi totuşi, nimic din ce-i omenesc
nu îi este străin, îşi împrospătează memoria cu noi amintiri pentru că trecutul
nu mai încape în prezent, timpul îşi schimbă culorile, iar anii trec ca un roman citit care nu mai lasă amprente.
Scena 1. Stă cu prietenii, îşi trage ultima gură de aer şi mai trage un
fum... îl vede ca prin ceaţă şi totuşi atât de frumos, e ca un model făcut din
ceară, iar zâmbetul îi este parcă pictat ...
buzele pe care le sărută cu atâta ardoare stau în faţa ei... mai închină
un pahar şi ascultă ultima piesă la chitară...
Oaspeţii pleacă.
Scena 2. El aranjează patul, de parcă ar fi în stare să
construiască o capodoperă în aşternuturi, o priveşte insistent şi îi pune mâna la fund... atât de pervers şi atât de plăcut ca prima oară. Se pierde, ea se pierde de
ruşine şi îi prinde mâna ... ştie că
lumina e aprinsă, dar îi este frică să-şi dezgolească sufletul nu corpul... După o partidă bună de sex încep o discuţie tulburătoare şi sinceră... dar oare câte emoţii ar încăpea într-un cuvânt atât de mic? Îşi spun
trăirile, nemulţumirile şi se înjunghie reciproc în inimă... o bătălie la nivel
psihic care se termină cu o îmbrăţişare caldă.
Afară plouă.
Scena 3. Se trezesc cuprinşi de razele soarelui. Ea îşi pune
uşor capul pe umărul lui şi înţelege că se află la timpul potrivit lângă omul
potrivit. Îl place cu toată
imperfecţiunea lui pentru că ştie- nu
are nici ea ceva de oferit, nu este
ideală, dar nici capricioasă. El se
trezeşte şi îi pregăteşte cafeau ca la carte, aşa cum o preferă ea cu 2
linguriţe de zahăr, dulce dulce....pentru că prea multă amărăciunea i-a oferit
viaţa de atâta vreme. E o taină a
sufletului ei. Unele lucruri nu se spun nu
din lipsă de încredere, dar din respect
faţă de celălat pentru a nu păta
prezentul cu lucruri inutile... trecute.
Savurează împreună cafeaua de dimineaţă şi zâmbesc unul celuilalt.
