Cu inima pe dos

Sufletul ţi-l poate umple doar acel om care îl poate face pustiu... a remarcat ea privind la fereastra stropită de ploi. Desigur asta doar în cazul în care sufletul are sensibilitatea de cândva.  El e ca ceasul care fără baterii nu mai funcţionează, chiar dacă are aceleaşi  piese în interior- devin un decor mort.

    Şi totuşi, nimic din ce-i omenesc nu îi este străin, îşi împrospătează memoria cu noi amintiri pentru că trecutul nu mai încape în prezent, timpul îşi schimbă culorile,  iar anii trec ca un roman citit care nu mai lasă amprente.

    Scena 1. Stă cu prietenii,  îşi trage ultima gură de aer şi mai trage un fum... îl vede ca prin ceaţă  şi totuşi atât de frumos, e ca un model făcut din ceară, iar zâmbetul îi este parcă pictat ...  buzele pe care le sărută cu atâta ardoare stau în faţa ei... mai închină un pahar şi ascultă ultima piesă la chitară...

  Oaspeţii pleacă.

   Scena 2.  El aranjează patul, de parcă ar fi în stare să construiască o capodoperă în  aşternuturi,  o priveşte insistent şi îi pune mâna la fund... atât de pervers şi atât de plăcut ca prima oară. Se pierde, ea se pierde de ruşine  şi îi prinde mâna ... ştie că lumina e aprinsă, dar îi este frică să-şi dezgolească sufletul  nu corpul...  După o partidă bună de sex  încep o discuţie  tulburătoare şi sinceră... dar oare câte emoţii ar încăpea într-un cuvânt atât de mic?  Îşi spun trăirile, nemulţumirile şi se înjunghie reciproc în inimă... o bătălie la nivel psihic care se termină cu o îmbrăţişare caldă.

 Afară plouă.

 Scena 3. Se trezesc  cuprinşi de razele soarelui. Ea îşi pune uşor capul pe umărul lui şi înţelege că se află la timpul potrivit lângă omul potrivit.  Îl place cu toată imperfecţiunea  lui pentru că ştie-  nu are nici ea ceva de oferit,  nu este ideală, dar nici capricioasă.  El se trezeşte şi îi pregăteşte cafeau ca la carte, aşa cum o preferă ea cu 2 linguriţe de zahăr, dulce dulce....pentru că prea multă amărăciunea i-a oferit viaţa de atâta vreme.  E o taină a sufletului ei. Unele lucruri nu se spun  nu din lipsă de încredere,  dar din respect faţă de celălat pentru  a nu păta prezentul cu lucruri inutile... trecute. 

Savurează împreună cafeaua de dimineaţă şi zâmbesc unul celuilalt.