Dă-mi mâina ta… ai îmbătrânit în timp, da… te simţi copleşit de probleme…
Eşti tânăr, dar
atât de bătrân în suflet. Învăţăm să ne bucurăm de momentele frumoase pe care
ni le oferă viaţa, dar ştim sigur că în schimbul unei clipe de plăcere, de
iubire, de fericire…plătim însutit şi acest lucru ne face trişti…neputincioşi,
limitaţi şi cuprinşi de disperare.
Trăim ca să învăţăm CUM SĂ TRĂIM.
Chiar dacă susţinem că nu suntem dependenţi
de anumite lucruri, suntem dependenţi de ceea ce numim noi TIMP.
Spune-mi te rog
cât e ora?
Ai privit la
ceas, tocmai ai pus ochiul pe duşmanul care nu ne lasă nici-o alegere în viaţă.
Timpul ne ajută
să fim mai eficienţi la serviciu, să facem totul organizat şi din timp. Ne
ajută să fim punctuali şi exemplari. Şi tocmai timpul este cel care ne face
dependenţi de el. Ne împinge să participăm în cursa spre fericire, spre un rost
în viaţă, spre… TOTUL şi NIMIC.
Dar tu cât timp
ai la dispoziţie?
Hai să-l dăm
naibii timpul acesta. Să ne bucurăm de cei care ne înconjoară, nu doar de
clipe, de minute…
Nu trebuie să
măsurăm timpul în unităţi… să-l lăsăm să treacă. Spui că timpul este preţios?
Preţios e atunci când îţi oferă ceva destoinic, el oferă unica experienţă şi
lecţie: SĂ UITĂM DE EL.
Dacă un geniu a
creat ceasul, de ce nu l-a făcut astfel ca noi să fim cu fiece zi mai tineri,
mai luminoşi? Poate că ar fi bine să facem o astfel de schimbare…
