Număr filele din cartea vieţii… sunt atât de multe şi totuşi atât de puţine…
mirosul acestora e ca viaţa unui fluture. Adu-ţi aminte când erai copil, iar
tatăl te strângea de mâină, a fost fericit că te are pe tine, şi încă mai e
fericit, pentru că ştie că aici pe pământ eşti continuarea vieţii lui. Plângi, plângi…plângi…nu e o slăbiciune, e un
motiv în plus de a te simţi om şi a demonstra că iubirea încă îşi are loc în
inima ta.
Dacă mai simţi durere înseamnă că
eşti viu şi mai poţi spera, dacă eu simt durerea ta sunt o parte din tine…da…sunt.
Ştiu că vorbele în aceste momente
sunt de prisos, dar vreau să ştii că sunt alături de tine chiar şi acum.
Viaţa deseori e crudă, însă
trebuie să şi primim câte o lovitură din partea ei, este inexplicabil acest
lucru…moarte…suferinţă, un gol interior…
“Viaţă ce vrei de la mine? Ce mai vrei să iei
te-ntreb?” Acesta este strigătul din suflet pe care îl simţim când îi
pierdem pe cei dragi. Nu uita însă că lucrurile cele mai bune se transmit, eşti
o parte din el, o parte frumoasă de care se bucură cei în viaţa cărora exişti.
Hotarul dintre această iarnă şi primăvară
a făcut o pierdere dureroasă, dar şi un nou început… un început pentru o nouă
viaţă, o altă treaptă prin care poţi arăta ce ai învăţat de la cei apropiaţi. De
multe ori aceste lucruri ne schimbă şi nu tocmai într-un mod pozitiv, devenim mai
tari dar şi mai închişi, mai serioşi, dar şi mai distanţi. Eu te rog rămâi
acelaşi tu pe care l-am cunoscut... te-am îndragit pentru ceea ce eşti, pentru
defectele tale, dar şi zâmbetul care ţi l-a lăsat ca amintire tatăl.
Cînd inchizi ochii şi simţi lacrimile sărate, lasă-le să curgă pe
pământ, universul are o putere magică, fie ca acesta să te binecuvânteze în tot
ce vei face mai departe. Eşti un bărbat extraordinar, eşti cel mai frumos dar
pentru mine, ai grijă de tine şi nu uita că durerea ta e şi a mea, iar bucuria
mea e şi a ta.
Sunt ferm convinsă că vei fi un tată extraordinar, pentru că ai avut un exemplu minunat în preajmă până la
25 de ani. Eşti în inima mea.
