Câte doi...

Gânduri albe pe nisip
Am lăsat ca amintire.
Marea rece si sărată
Le-a şters cu dezamăgire.

Douăzeci de gânduri albe
Douăzeci fără speranţă,
Câte doi se-mperechează
Câte doi ei trec prin viaţă.

Două suflete pereche...
Douăzeci de mii de vieţi...
E uşor ca să iubeşti,
Foarte greu să te dezveţi.

Gânduri albe-se duc norii,
Ploaia spală ce-ai lăsat.
Câte doi se ţin de mână.
Alţii doi sau şi uitat.

Gânduri albe pe hârtie
Scris-au cei îndrăgostiţi,
Focul arde cu cruzime,
Cei doi nu mai sunt uniţi.

Douăzeci şi câte doi
Se privesc frumos şi dulce...
Gânduri albe şi senine
Vântul lin deja aduce.

Pe o tablă de iubire
Se reflectă câte doi,
Iar al trei-lea stă şi-asteaptă
Să-i despartă pe-amândoi

Gânduri albe fără lacrimi..
Faţa deja s-a uscat.
Două feţe, două patimi
În ocean s-au înnecat.

Doi străini în astă lume,
Doi prieteni şi iar doi.
Două lacrimi de durere,
Astăzi nu mai suntem noi.

Una Eu pe malul mării..
Gânduri albe pe nisip
Am lăsat ca amintire,
Poate eu nu te-am iubit.

Unul TU înger ceresc
Pe pământ a coborât,
N-ai păstrat nimic în suflet
Pentru că nu m-ai iubit.

Câte doi se ţin de mână,
Alţii doi nu se atrag...
Este boală-acea iubire
Pentru care nu e leac.

Pe o tablă de iubire
Lacrima s-a scurs încet,
Alta e deja acolo..
O durere simt in piept.

Doi iubiţi sunteţi în viaţă
Vă-ndrăgiţi acum în doi.
Poate-aceasta e iubirea
Care nu a fost la noi...