21 ian. 2012
17 ian. 2012
Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede
Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede.
Ştiu...mă ţii minte cu zâmbetul pe buze, pentru că mereu mi-a plăcut să dăruiesc un chip luminos celor care mă înconjoară. Vreau să fiu tristă, simt asta acum...şi nu pentru faptul că aş avea regrete...nu..nu le am. Îmi place să fiu tristă când ninge. Am aşteptat prea mult aceşti fulgi, iar acum a venit momentul să alung ceea ce am negativ în interiorul meu, sentimente grele care dominau în ultima perioadă de timp.
Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede. Nu pentru că aş fi slabă. Aş fi slabă dacă i-aş molipsi pe alţii cu tristeţea mea. Îmi place, deoarece simt nevoia să mă simt mai sensibilă, să mă simt femeie. Se spune că femeile uşor plâng, dacă aş putea s-o fac, aş face-o! Nu pot...asta e...
Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede, pentru că am obosit să joc un rol pe care nimeni nu mi-l cere, dar toţi îl vor... Îmi place să fiu tristă...chiar dacă o spun pentru prima dată...Îmi place, tristeţea îmi oferă o nouă latură pe care o descoper cu secundele ce trec...şi îmi place ce cunosc...
Tristeţea m-a făcut 100% om...cât de profunde sentimente am aflat. Pentru asta îmi place să fiu tristă!(când sunt sigură că nimeni nu mă vede)
Ştiu...mă ţii minte cu zâmbetul pe buze, pentru că mereu mi-a plăcut să dăruiesc un chip luminos celor care mă înconjoară. Vreau să fiu tristă, simt asta acum...şi nu pentru faptul că aş avea regrete...nu..nu le am. Îmi place să fiu tristă când ninge. Am aşteptat prea mult aceşti fulgi, iar acum a venit momentul să alung ceea ce am negativ în interiorul meu, sentimente grele care dominau în ultima perioadă de timp.
Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede. Nu pentru că aş fi slabă. Aş fi slabă dacă i-aş molipsi pe alţii cu tristeţea mea. Îmi place, deoarece simt nevoia să mă simt mai sensibilă, să mă simt femeie. Se spune că femeile uşor plâng, dacă aş putea s-o fac, aş face-o! Nu pot...asta e...
Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede, pentru că am obosit să joc un rol pe care nimeni nu mi-l cere, dar toţi îl vor... Îmi place să fiu tristă...chiar dacă o spun pentru prima dată...Îmi place, tristeţea îmi oferă o nouă latură pe care o descoper cu secundele ce trec...şi îmi place ce cunosc...
Tristeţea m-a făcut 100% om...cât de profunde sentimente am aflat. Pentru asta îmi place să fiu tristă!(când sunt sigură că nimeni nu mă vede)
13 ian. 2012
Dar TU exişti?
În ce an, în ce zi, unde şi la ce oră exist? O întrebare sucită, dar interesantă. 2012 ce poate fi mai frumos?! =) Oamenii spun că vine sfârşitul lumii, să fie SFÂRŞIT pentru cei care vor, eu încă mai am multe de făcut. Am sesizat că exist în cel mai provocator şi frumos an…mda…un început frumos, ce pot să zic. Nimeni nu va fi scutit de momente proaste în viaţă, nu ne rămâne decât să ţinem capul sus şi să privim fără regrete spre viitor, iar cei care NU au întâlnit acest an în cele mai bune împrejurări- vă rog fără superstiţii, oricum va fi bine, altfel n-are cum să fie! =) Respir…deci exist. Exist la ora în care unele persoane lucrează, altele se odihnesc, unii îşi construiesc planuri de viitor, iar alţii îşi repară greşelile, unii îndrăgostiţi, alţii stresaţi, dar puţini din ei se gîndesc la cei care nu mai respiră demult. Amuzant,nu?
Acum priviţi spre trecut pentru câteva secunde? Nu mai sunteţi acea persoană de odinioară. Dacă sunteţi la fel, să ştiţi că viaţa o să vă ofere multe şanse de a vă schimba ca personalitate. Respiraţi..deci existaţi. Nu vă risipiţi timpul în van, o dată cu răsuflarea pierdută, vă pier şi gândurile şi planurile. ACŢIONAŢI!!! Dacă ve-ţi lua iniţiativa de a vă apropia de o persoană cu care nudemult va-ţi certat la sigur durerea şi resentimentele vor dispărea. Dacă aţi dat-o în bară când aţi încercat să atingeţi un scop, mai încercaţi până ve-ţi reuşi. TOTUL e posibil, în pofida faptului că nu avem doar posibilitatea de a învinge moartea.
Încearcă să exişti în cel mai frumos an, în ziua plină de lumină. Există acolo unde cei dragi te aşteaptă, iar tu răspunzi la fel la sentimentele lor. Respiră şi există în ora fericirii, încercând să o menţii ca o eternitate. Ştiu e imposibil să râzi la infinit, dar e posibil să împarţi durerea altora ca să simţi că eşti OM şi nu doar o bucată de carne care are doar necesităţi fiziologice. Fiecare secundă, oră, zi, an….e în mâinile tale. ACŢIONEAZĂ!
3 ian. 2012
Doar o pană...
OMG!!! Miroase a somn =)
Mă simt ca o pană, dar nu sunt găină :D
Mă simt ca o pană, moale..albă şi puhavă, care s-ar aşeza pe umarul tău gol chiar la această oră.
Nu sunt obosită, doar că am trecut peste starea aia proastă care îmi îngreuna mintea cu gânduri de fier. Gânduri reci.
Vrei să-mi oferi un loc în viaţa ta?
Nu! Nu-ţi cer un loc în inima ta, e destul de înşelătoare. Vreau să te simt aproape pentru ca să-ţi mângâi umerii goi!
În această noapte nu sunt decât o pană şi nu-mi pasă în ce direcţia vântul mă va duce, pentru că vreau să ajung pe umărul tău şi voi ajunge. La atingerea mea o să rog timpul să se oprească în loc. Vreau să mă simţi aproape.
Astăzi sunt doar o pană…gânduri uşoare….atingeri tandre…pe umărul tău!
Doar o pană voi fi, în miez de noapte pe umărul tău. PE UMĂRUL TĂU!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)