O LACRIMĂ STRĂINĂ

Durere….lacrimi….suferinţă….

   Astea le-am citit pe chipul unei prietene.

Am privit situaţia ei dintr-o parte şi am înţeles câte poţi pierde în aşteptarea zadarnică a unei iubiri …

Timpul trece… iar micul fleac care la moment ar părea o tragedie se stinge şi îţi dai seama că viaţa e alcătuită din alte nuanţe, nu din culorile unor iluzii deşarte.

   Mi-a zis cât de aiurea se simte şi o înţeleg perfect prin prisma gândirii sale, am fost şi eu aşa, reacţionam la fel…. În momentul în care un bărbat te răneşte, chiar şi dacă incoştient, asta doare, nimic nu e mai puternic decât olovitură în suflet şi îţi vine să urli de durere- ca o lupoaică.

   Hmmm, e amuzant să te vezi dintr-o parte, când oamenii apropiaţi fac aceleaşi greşeli pe care le-ai făcut cu ceva timp în urmă, dar nu ai cum să ajuţi,   pentru că sfaturile nu sunt luate în consideraţie când e vorba de sentimentele care clocotesc în inimă.

Atât de mult mi-aş dori să ajut… pentru că ştiu că peste o perioadă de timp, va râde în hohote de situaţia în care se află.

Aveţi grijă de oamenii apropiaţi şi nu le provocaţi durere. Însă dacă şi rana din piept nu s-a prins, luaţi aminte la lecţiile pe care vi le oferă viaţa ca să puteţi rezista în momentul în care o să vă confruntaţi cu o adevărată problemă.

Asta lasă degândit: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=6RGOqiIBZXA

FIINŢA IMPERFECTĂ

Miros de buze arse
Şi strigăt din scânteie,
Vrea sufletul să lase

Pe prispa de durere.

Şi ploaia vrea să vină
Ca şoapte să îţi spună,
O lacrimă fierbinte
Pe umăr să îţi pună.

La glasul nestatornic
Al meu care te cheamă
Să te comporţi destoinic
Ca un bărbat de seamă.

Căci sunt doar o femeie-
Un stoc de neajunsuri,
Cu faptele fidele
Şi gânduri nepătrunse.

O formă ideală-
Fiinţa imperfectă
Sunt o femeie calmă,
Cu fire violentă.

Şi tu poţi

M-am schimbat drastic.

Există oameni alături de care începem să devenim aşa cum nu ne-am gândit vreodată că vom ajunge…

Sunt clipe care ne marchează inima cu cerneală care nu se şterge…

Ne schimbăm eul în dependenţă de împrejurări…

Atingerile de cândva îşi uită mirosul, fiind doar o pată de pe cămaşa gulerului tău care s-a luat după ce ai spălat-o.

Ne schimbăm atunci când ne dorim, dar şi mai mult atunci când viaţa întrece propria voinţă. Şi acum nu mai suntem ce eram cândva.

E atât de plăcut să îndrepţi capul spre soare la miez de noapte, şi să simţi ploaia pe timp  de secetă, să fii tu însuţi când nici cel mai apropiat om nu-ţi poate simţi fiorii care curg în vene. Prin schimbare simţit adevărata forţă care produce în noi ceva nou, de care nu ar fi cazul să fugim sau să ne refugiem în altă parte.

Interiorul nostru se modelează în situaţiile extreme.

Astăzi eşti diferit decât cel din trecut,  iar în viitor mai diferit decât în prezent.

Lasă-ţi nevoile şi grijile alături de praful de lângă picioare, pentru că ele oricum trec... iar tu te schimbi. Schimbarea produce rezultate şi asta înseamnă să trăieşti şi să mergi înainte.

M-am schimbat.

Pastila

Îi mulţumesc vieţii că-mi oferă încercări, prin ele înţeleg ce înseamnă să trăiesc cu adevărat, să simt, să iubesc...să dăruiesc din plin fiecare părticică din sufletul meu. Am o mie de gânduri comprimate într-o pastilă pe care o beau dimineaţa, amiaza şi seara, sunt ca drogata de după colţul blocului tău. Sunt totul şi nimic în acelaşi timp. Mă manifest ca o depravată insistentă care nu-şi cunoaşte limitele şi totuţi încerc să menţin echilibrul ca să nu-mi pierd raţiunea definitiv. Un car de probleme s-au năvălit la fel ca bezna care este la miez de noapte. Îi mulţumesc vieţii că îmi oferă şansa să lupt prin încercări, pentru că tocmai acum înţeleg cine se interesează de mine, şi cui îi pasă cu adevărat. Sunt o învingătoare, chiar dacă în anumite clipe sunt nevoită să intru în pielea unei creaturi insuportabil de capricioasă şi sunt văzută nu tocmai cu ochi buni. Îi mulţumesc vieţii pentru orice detaliu mic din care pot învăţa o lecţie cu adevărat importantă.