La decorul de morminte să-mi aduci în dar o floare,
Prin cuvinte reci şi frânte..ve-i rosti ce-a fost eroare!
Pe tiparul de iubire ve-i semna cu buze calde..
Dragoste a fost cândva, sentimentele-au fost moarte!
Lacrimi curg pe chipul meu, de pe poza ce-am lăsat.
Tu le ştergi de-ţi este greu, chiar de nu m-ai acceptat.
Vântul zdravăn şi flămând mi-a uscat chipul din poză,
Cât aş vrea ca în mormânt să-mi dai ultima mea doză!
Să mai gust buzele tale ca şi fructul interzis,
N-ai vrut ca să-mi fii aproape, dar simţeam de nu mi-ai zis.
Mă privesc eu dintr-o parte, nici nu mişc..nici nu respir,
Oare chiar eu sunt în moarte? sau mi-e corpul în delir?
Mă întreb în gând într-una...nu-nţeleg ce s-a-ntâmplat?
A plecat de lîngă mine...Omul ce l-am aşteptat!!!
Cad îngenunchind în faţa paturilor omeneşti...
Şi sărut urmele tale, unde-ai fost ..dar nu mai eşti!
Strâng petalele de jos de la floarea ce mi-ai dat,
Chiar de spatele-ai întors, nici pe-un timp nu te-am uitat!
Cade ploaia..stropi..cristale..peste chipu-mi stingherit,
Lângă o floare..jos...petale, în mormânt cuţit înfipt...
Cerul strigă de durere, sufletul meu a plecat,
"Scoală scumpule-i devreme..." te trezeşti..mă vezi în pat.
Mă cuprinzi cu fericire..te întreb:"Ce ai visat?"
Îmi răspunzi că totu-i bine, dar te văd înlăcrimat...
CE mai e şi toate astea? Este viaţa ce-o trăim...
Să luptăm în orice clipă DRAGOSTEA S-O PREŢUIM!!!
Prin cuvinte reci şi frânte..ve-i rosti ce-a fost eroare!
Pe tiparul de iubire ve-i semna cu buze calde..
Dragoste a fost cândva, sentimentele-au fost moarte!
Lacrimi curg pe chipul meu, de pe poza ce-am lăsat.
Tu le ştergi de-ţi este greu, chiar de nu m-ai acceptat.
Vântul zdravăn şi flămând mi-a uscat chipul din poză,
Cât aş vrea ca în mormânt să-mi dai ultima mea doză!
Să mai gust buzele tale ca şi fructul interzis,
N-ai vrut ca să-mi fii aproape, dar simţeam de nu mi-ai zis.
Mă privesc eu dintr-o parte, nici nu mişc..nici nu respir,
Oare chiar eu sunt în moarte? sau mi-e corpul în delir?
Mă întreb în gând într-una...nu-nţeleg ce s-a-ntâmplat?
A plecat de lîngă mine...Omul ce l-am aşteptat!!!
Cad îngenunchind în faţa paturilor omeneşti...
Şi sărut urmele tale, unde-ai fost ..dar nu mai eşti!
Strâng petalele de jos de la floarea ce mi-ai dat,
Chiar de spatele-ai întors, nici pe-un timp nu te-am uitat!
Cade ploaia..stropi..cristale..peste chipu-mi stingherit,
Lângă o floare..jos...petale, în mormânt cuţit înfipt...
Cerul strigă de durere, sufletul meu a plecat,
"Scoală scumpule-i devreme..." te trezeşti..mă vezi în pat.
Mă cuprinzi cu fericire..te întreb:"Ce ai visat?"
Îmi răspunzi că totu-i bine, dar te văd înlăcrimat...
CE mai e şi toate astea? Este viaţa ce-o trăim...
Să luptăm în orice clipă DRAGOSTEA S-O PREŢUIM!!!