Preţuiţi-i pe cei dragi!

La decorul de morminte să-mi aduci în dar o floare,

Prin cuvinte reci şi frânte..ve-i rosti ce-a fost eroare!

Pe tiparul de iubire ve-i semna cu buze calde..

Dragoste a fost cândva, sentimentele-au fost moarte!



Lacrimi curg pe chipul meu, de pe poza ce-am lăsat.

Tu le ştergi de-ţi este greu, chiar de nu m-ai acceptat.

Vântul zdravăn şi flămând mi-a uscat chipul din poză,

Cât aş vrea ca în mormânt să-mi dai ultima mea doză!



Să mai gust buzele tale ca şi fructul interzis,

N-ai vrut ca să-mi fii aproape, dar simţeam de nu mi-ai zis.



Mă privesc eu dintr-o parte, nici nu mişc..nici nu respir,

Oare chiar eu sunt în moarte? sau mi-e corpul în delir?

Mă întreb în gând într-una...nu-nţeleg ce s-a-ntâmplat?

A plecat de lîngă mine...Omul ce l-am aşteptat!!!



Cad îngenunchind în faţa paturilor omeneşti...

Şi sărut urmele tale, unde-ai fost ..dar nu mai eşti!

Strâng petalele de jos de la floarea ce mi-ai dat,

Chiar de spatele-ai întors, nici pe-un timp nu te-am uitat!



Cade ploaia..stropi..cristale..peste chipu-mi stingherit,

Lângă o floare..jos...petale, în mormânt cuţit înfipt...

Cerul strigă de durere, sufletul meu a plecat,

"Scoală scumpule-i devreme..." te trezeşti..mă vezi în pat.



Mă cuprinzi cu fericire..te întreb:"Ce ai visat?"

Îmi răspunzi că totu-i bine, dar te văd înlăcrimat...

CE mai e şi toate astea? Este viaţa ce-o trăim...

Să luptăm în orice clipă DRAGOSTEA S-O PREŢUIM!!!