Mă doare să te-aud,
Loveşti ca piatra..tare
Şi tot ce este-n lume
Ca frunză-i trecătoare.
Metale reci mă taie
Şi gîndul mi-l distruge,
Rugina mă doboară,
Mă roade şi se scurge.
Un alcool etilic îmi trebuie acum,
Dar rana nu se prinde.
Eşti un venin ce-nţeapă,
Mă ustură, m-aprinde.
Privesc ca în oglindă,
Decor de îndoieli...
Mă văd ca amăgirea...
Mă-nebunesc păreri!
Tresare şi se lasă
Cuvântul meu pulsând.
Un vechi tablou de toamnă
În viaţa ta eu sunt.
Dobor sticla de gheată,
O zgârâi şi te doare
Şi ura se stopează,
Încet în tine moare.
Timpul nu ne crede,
Suntem deja maturi,
O lacrimă se scurge..
Pe frunză-ntre nervuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu