Ai grijă de tine dragul meu . . .

     Astăzi întorc paharul....vinul roşu curge pe plapuma uitată de vise….îi simt mirosul chiar dacă nu îmi este alături.  Merg cu tălpile goale pe firele de iarbă, parcă îi simt atingerile.  Suntem împreună în gândurile mele care îmi conferă o siguranţă de sine. Prea multe…prea multe lucruri au fost făcute şi spuse… astăzi întorc paharul.

    Am întors şi oglinda, ca să nu mai simt reflecţia sentimentelor ce trăiesc în inima mea.

    Am pictat în culori momentele petrecute în doi şi le-am gravat în minte. Tot ce fac  e spontan, dar din suflet.  Sunt un contrast de idei care curge ca un râu în pustiu. Astăzi nu am nevoie de apă, aer sau alte lucruri… pentru că am întors paharul şi nu vreau să fie plin.

     Sunt o picătură de ploaie pe chipul tău şi îmi este de ajuns crede-mă. Nu sunt mai bună ca altele, sunt aşa cum sunt şi mă bucur că exit în viaţa ta. Nu am ce-ţi oferi, pentru că tot ce am adus pe lume  cu mine e corpul meu gol… fără rezerve,  pe care ţi l-am dăruit în cele mai tandre şi nebune clipe.

     Am ajuns să fac compromis cu propriul ego, când am ales să fiu alături de tine fără obligaţii, întrebări sau reproşuri. Astăzi întorc paharul de vise ca să nu mai sper prea mult…

Ai grijă de tine dragul meu . . .

Iubirea e - viaţă!

    Mda…Ziua Îndrăgostiţilor …astăzi….Uraaaaa…felicitări, cuvinte frumoase…răsună în fiecare colţ al lumii şi în fiecare părticică din corpul celor care iubesc.

    Unii se lasă pradă unor sentimente uşoare, o pasiune ratată care va fi călcată în noroi peste jumătate de an.

    Dar tu iubeşti?... peste câteva luni promiţi să fii la fel de grijuliu faţă de persoana dragă?....dar peste ani…sau în câţiva ani vei avea alături un alt suflet rătăcit pe care-l vei ademeni cu tot felul de nimicuri?

   Gândeşte-te…

Iubirea se simte, se manifestă într-un mod cu totul special.prin  acţiuni. (Nu mă refer la cadouri improvizate..scumpe..sau tot felul de “Vreau să primesc”) Se referă la atenţie, grijă, respect faţă de persoana dragă. Pentru că iubirea presupune sacrificiu, ea dăruie la infinit (desigur fără să-ţi pierzi cumpătul, altfel asta s-ar numi nebunie curată şi o mare prostie).

  

   Nu judec pe nimeni, şi n-aş fi o egoistă. Mi se umple inima de bucurie când observ frumoasele mesaje şi felicitări pe care le oferă tinerii în ziua de azi. Dacă această iubire aţi păstra-o pentru mulţi ani înainte aş fi şi mai fericită. Iubiţi-vă şi demonstraţi respect reciproc, indiferent de circumstanţe. Dacă sentimentele sunt curate, cu siguranţă ve-ţi trece peste orice obstacol ÎMPREUNĂ.

    Am ceva de spus şi celor care îi critică pe cei ce se iubesc. Nu mai fiţi ca nişte spectatori în viaţa altora. Rănile de cândva v-au făcut să reacţionaţi promp şi rece la orice, acest lucru a născut în voi teama de a iubi.

   Ţi-e frică? Da... stai ca de obicei între patru pereţi sau cu prietenii şi închini un pahar pentru ce-i care  se bucură de cele mai frumoase sentimente, iar tu spui că iubirea e durere. Durere? Durere e aia care ţi-o faci acum cu propriile mâini renunţând la acest dar frumos de a fi fericit alături de o persoană care ţi-ar fi mai presus de un prieten, mai aproape decât o soră/ frate. Stai şi îţi îneci amarul numărând câte fete au ajuns în aşternutul tău/ câţi bărbaţi au căzut la picioarele tale, ca să creşti cumva în proprii ochi sau în ochii prietenilor. Dar….mereu aceiaşi poveste…rămâi singur/ă pentru că asta e alegerea ta.

 Iubirea e viaţă….şi tu renunţi aşa uşor la EA?

NIMIC...?

     NIMIC..Oare ce simte o persoană care are nimic…un nimic sau mai multe nimicuri? Dacă se poate aşa de spus…pentru cineva NIMIC e un loc gol, pustiu, pierdere..dacă aş sta să mă gândesc poate nu e într-atât de rău să ai nimic. Dacă am nimic, n-am ce pierde..da, pot pierde doar nimicuri care de fapt nu înseamnă ceva de valoare, pentru că ceea ce am se reduce la zero.

 

   Simplu.

    Dacă aş avea în mine nimic, oare cum ar arăta? Cred că ar fi ca un loc negru, gol, săpat...o adâncitură în suflet pe care n-o poţi alimenta, pentru că e destinată pierderii, un NIMIC, un nimic absolut!

   Nimic absolut.

  Astăzi mi-aş umple sufletul cu ceva de valoare, cu sentimente, emoţii…trăiri sufleteşti…ca să nu mai simt NIMICUL din mine. Aş face orice să mă pot simţi un om adevărat, nu o legumă care creşte în condiţiile pe care le oferă cei din jur.

   Aş umple nimicul din mine.

   Aş face-o chiar acum dacă aş fi sigură că n-aş primi nimicuri ca răspuns la sentimentele pe care le-aş dărui, da da…le-aş dărui cu disperare…cu înflăcărare şi fără regrete. Astfel nu mi-ar fi frică SĂ IUBESC!

 

   Vreau să iubesc şi sunt în stare să descompun NIMICURILE,  pentru ca să nu mai trăiesc după condiţiile impuse de oamenii cărora le este frică să dăruiască sentimente. Poate că şi astea sunt NIMICURI, nimicuri de valoare care pot face un om cu adevărat fericit.

   Dacă ai nimic în tine/ la tine, umple-l.

“Ce dracu’ m-am trezit şi în dimineaţa asta” ?

     Te pregăteşti să-i spui că pleci. Te gândeşti cum să găseşti cuvintele potrivite…să nu răneşti…vrei să-ţi pese de EL/EA …şi nu că timpul nu ţi-ar permite să-i oferi o şansă, ci anume plăcerea care ai cultivat-o de atâta vreme fiind singur/ă, deprinderea aia proastă de a şti că ai tot timpul numai pentru tine, pentru ce? Pentru egoismul tău?

     Experienţa ne face să nu mai vrem să oferim locul gol de lângă noi, unui alt om care a apărut în viaţă….Trist…Da…Trist

  Şi atunci te gândeşti “Ce dracu’ m-am trezit şi în dimineaţa asta” ?

   Căutând insistent cu privirea un sens al vieţii, culoare…da o adevărată culoare care te-ar face să te trezeşti din viaţa asta gri care îţi întunecă gândurile!!!

Să fie oare EL/EA sensul vieţii? Încearcă până nu e prea târziu!