Astăzi întorc paharul....vinul roşu curge pe plapuma uitată de vise….îi simt mirosul chiar dacă nu îmi este alături. Merg cu tălpile goale pe firele de iarbă, parcă îi simt atingerile. Suntem împreună în gândurile mele care îmi conferă o siguranţă de sine. Prea multe…prea multe lucruri au fost făcute şi spuse… astăzi întorc paharul.
Am întors şi oglinda, ca să nu mai simt reflecţia sentimentelor ce trăiesc în inima mea.
Am pictat în culori momentele petrecute în doi şi le-am gravat în minte. Tot ce fac e spontan, dar din suflet. Sunt un contrast de idei care curge ca un râu în pustiu. Astăzi nu am nevoie de apă, aer sau alte lucruri… pentru că am întors paharul şi nu vreau să fie plin.
Sunt o picătură de ploaie pe chipul tău şi îmi este de ajuns crede-mă. Nu sunt mai bună ca altele, sunt aşa cum sunt şi mă bucur că exit în viaţa ta. Nu am ce-ţi oferi, pentru că tot ce am adus pe lume cu mine e corpul meu gol… fără rezerve, pe care ţi l-am dăruit în cele mai tandre şi nebune clipe.
Am ajuns să fac compromis cu propriul ego, când am ales să fiu alături de tine fără obligaţii, întrebări sau reproşuri. Astăzi întorc paharul de vise ca să nu mai sper prea mult…
Ai grijă de tine dragul meu . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu