Astăzi m-am trezit într-un imens întuneric…nu ştiu dacă e o zi specială sau nu…simt doar că încep să mişc degeţelele şi aud în partea de sus o bătaie puternică. Nu îmi este cunoscut acest loc, dar mă simt atât de confortabil. Azi am auzit 2 voci care îşi spuneau cuvinte frumoase… de iubire…era o voce atât de gingaşă şi dulce, o simţeam ca o vibraţie în corp, iar cealaltă voce se auzea pe dinafară, cu un tempou mult mai dur.
Am înţeles că nu sunt decât un fulg care îşi începe răsuflarea. Eram în corpul mamei, nu demult mi-am dat seama.
Părinţii mei încă nu ştiu că sunt o fetiţă, am nişte buze moi ca ale mamei. Dacă mi-ar vedea ochii, sunt ca şi ai tatălui meu. Sunt sigură că va fi foarte fericit când o să mă vadă…dar până atunci…mai e timp…Oare cum va reacţiona când va afla de existenţa mea? El încă nu ştie.
Sunt rodul iubirii lor, sunt foarte fericită că mama nu a renunţat la mine…am numai 2 luni, peste 7 luni o să mă privească în ochişori, sunt încă atât de mică... Cu siguranţă tata mă va iubi la fel de mult cum o iubeşte pe mama. Dacă nu s-ar fi iubit atât de mult, eu n-aş fi apărut.
Felicitările mele sincere scumpe mame. Mă închin în faţa voastră pentru faptul că nu aţi renunţat nici pentru o clipă la bucăţica de suflet care a crescut în pântecele vostru. Consider că 8 martie este o sărbătoare exclusiv dedicată femeilor care au dăruit viaţă şi continuă să lupte pentru familia lor indiferent de orice obstacol. Felicitări! Vă respect mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu