NIMIC...?

     NIMIC..Oare ce simte o persoană care are nimic…un nimic sau mai multe nimicuri? Dacă se poate aşa de spus…pentru cineva NIMIC e un loc gol, pustiu, pierdere..dacă aş sta să mă gândesc poate nu e într-atât de rău să ai nimic. Dacă am nimic, n-am ce pierde..da, pot pierde doar nimicuri care de fapt nu înseamnă ceva de valoare, pentru că ceea ce am se reduce la zero.

 

   Simplu.

    Dacă aş avea în mine nimic, oare cum ar arăta? Cred că ar fi ca un loc negru, gol, săpat...o adâncitură în suflet pe care n-o poţi alimenta, pentru că e destinată pierderii, un NIMIC, un nimic absolut!

   Nimic absolut.

  Astăzi mi-aş umple sufletul cu ceva de valoare, cu sentimente, emoţii…trăiri sufleteşti…ca să nu mai simt NIMICUL din mine. Aş face orice să mă pot simţi un om adevărat, nu o legumă care creşte în condiţiile pe care le oferă cei din jur.

   Aş umple nimicul din mine.

   Aş face-o chiar acum dacă aş fi sigură că n-aş primi nimicuri ca răspuns la sentimentele pe care le-aş dărui, da da…le-aş dărui cu disperare…cu înflăcărare şi fără regrete. Astfel nu mi-ar fi frică SĂ IUBESC!

 

   Vreau să iubesc şi sunt în stare să descompun NIMICURILE,  pentru ca să nu mai trăiesc după condiţiile impuse de oamenii cărora le este frică să dăruiască sentimente. Poate că şi astea sunt NIMICURI, nimicuri de valoare care pot face un om cu adevărat fericit.

   Dacă ai nimic în tine/ la tine, umple-l.