Astăzi e una din nopţile mele preferate,
afară e frig şi plouă…iar acest timp îmi trezeşte sensibilitatea, în această perioadă
mă gândesc şi mai mult la cei din jur…îmi place să citesc oamenii. Pe oameni îi
observi după cuvintele grele sau faptele pline de emoţii, mai greu e să observi
ce gândeşte o persoană necunoscută pe care o întâlneşti pe drum, în transportul
public, în timpul serviciului sau altundeva. E mai greu să desluşeşti trăirile
unui străin, să poţi să simţi ce simte el, pentru că noi am devenit mult prea
egoişti sau indiferenţi. Uităm că este o conexiune la nivel mintal sau doar că
interacţionăm în mai multe aspecte. Deseori trebuie să lucrăm la persoana
lăuntrică pentru a învăţa să fim mai deschişi la minte şi suflet.
Există
oameni alături de care înveţi să fii tu însuţi şi asta de fapt nu înseamnă să
ascunzi lacrimile pline de durere, faţa lipsită de fard sau omul tău lăuntric care strigă disperat să
iasă la suprafaţă.
Viaţa e
frumoasă atunci când tu stai cu spatele aplecat la laptop, iar persoana dragă
îţi face observaţie, pentru că ştie cât de frumoasă eşti când ai capul ridicat
şi spatele drept. E minunat când cel iubit te trage uşor de păr şi îţi mai
aduce aminte că trebuie să porţi căciula când e frig afară, deoarece ştie cât
de importantă e sănătatea ta.
Să
învăţăm să avem grijă la rândul nostru de alţii, să nu uităm că dincolo de
dorinţele proprii există ceva mai mult care ne poate aduce zâmbetul pe faţă.
Când ai la îndemână răspunsurile, viaţa îţi
oferă alte întrebări. Nu le căuta acolo unde ele nu există, răscoleşte cugetul
şi inima şi nu vei mai fi nevoit să cauţi undeva fericirea, pentru că această comoară
e chiar în interiorul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu