CRITICA

 

      Urăsc faptul că sunt meticuloasă, îmi place să întorc problema pe toate feţele şi nu-mi găsesc locul până nu mai încerc de câteva ori. Adorm cu vulcanul în mine şi tot în interior se revarsă, pentru că am învăţat să ascund ceea ce mi-aş dori să demonstrez cu toată ardoarea. Nu-mi place când cineva mă cuprinde în momentul când îmi este greu deoarece încep să plâng, chiar dacă plâng foarte rar şi totuşi o îmbrăţişare înseamnă mai mult decât mii de cuvinte. Sunt o rea şi mă obosesc vorbele grele, dar tocmai eu le rostesc când mă doare indiferenţa. Priveşte-mă în ochi când plâng şi părul îmi stă nu tocmai bine după nopţi nedormite, simte-mă la maxim, când nu mai e loc de cuvinte.

    Mă irită timpul pierdut în van, dar şi mai mult când nu ai ce pierde. Sunt un decor plin de imperfecţiune. Când sunt stresată, mă ascund în muzica care se aude în căşti şi în acel moment chiar nu am nevoie de nimic. Mirosul aşternutului l-am simţit de multe ori, puţini au fost cei care mi s-au întipărit în minte.

   Vreau să evadez din confuzia care-mi stăpâneşte mintea, dar e plăcută neclaritatea în care trăiesc. I-am învăţat pe alţii să fie sinceri, corecţi şi deschişi în timp ce am făcut mai multe greşeli. Oamenii care au trecut prin viaţa mea au avut un rol important, chiar dacă unii mi-au fost antipatici sau din contra. Am cunoscut multe chipuri, dar cele sincere au fost puţine... de aia am devenit ce sunt.

    Construieşte-mi arhitectura interiorului tău, iar eu cu toată imperfecţiunea mea o să încerc să-i dau culoare, să mai adaug un detaliu unde lipseşte ceva, pentru că am rămas  aceeaşi EU care poate oferi necondiţionat iubire.

   

VIOLETUL

 

    VIOLETUL.

  O etalare extraordinară a emoţiile cu o intensitate misterioasă! Ador această culoare la nebunie! Este culoarea mea preferată, este ceea ce mă descrie cu o precizie nebănuită şi nu cred că voi găsi un alt cuvânt mai potrivit pentru starea mea interioară. E un venin infiltrat în sângele meu, un venin întunecat care mă face să gust din stările trăite, luciditatea momentelor. Când rostesc acest cuvânt, simt un echilibru interior şi stăpânire de sine, simt un control asupra Eul-ui , dar şi mai plăcut e să-mi alint privirea cu această nuanţă. Ador violetul pentru fermitatea de care dă dovadă, pentru mirosul greoi şi totodată simplu care uneori îşi schimbă din duritate şi se împrospătează când fluturii îi oferă viaţa în dar. Iubesc violetul pentru puterea de convingere sau uneori sensibilitatea de care dă dovadă când simte oamenii…îi îmbracă pe dos până la ultimul centimetru ca să poată descifra cele mai ascunse şi frumoase dorinţe sau temeri.

   Violetul e o culoare prununţată, e plină de curaj şi nu îi este frică de slăbiciuni, nu fuge nici atunci când apa şi-ar dori să-i schimbe nuanţa. E o culoare prudentă şi înţeleaptă, e culoarea pe care o simt cu toată fiinţa mea.

   Ador la nebunie…

   VIOLETUL.

Totul va fi aşa cum ne dorim

   Dacă te-ai reântors pe această pagină, înseamnă că îţi lipsesc la nebunie şi vreai să vezi ce gândesc. Am rămas aceiaşi nebună pe care ai cunoscut-o, dar ai renunţat să o guşti până la capăt din orgoliu sau din indiferenţă. Niciodată nu am ţinut pe cineva lângă mine, dacă nu şi-a dorit acest lucru.

    Da…am luptat, am încercat, am făcut multe lucruri fără să renunţ, deseori am trecut peste mine, pentru că în unele momente ai contat mai mult decât propria-mi persoană... într-o prietenie, iubire, relaţie sau numeşte-o tu cum vrei, trebuie să contribuie ambii, nu doar unul. Viaţa este un lucru extraordinar, chiar dacă are unele nuanţe otrăvitoare care te pot scoate din minţi, care ne fură oamenii dragi de lângă noi, pentru că şi eu cândva nu voi mai exista pe acest pământ. Dar…până atunci mă voi bucura de viaţă, voi dărui tot ce am mai frumos şi nu voi aştepta nimic în schimb, pentru că acolo unde există un schimb de bunuri, plăceri  sau sentimente- e deja o afacere, un joc murdar cu propria viaţă, dar eu îmi vreau viaţa fără un vual fals care se lasă în jos ca şi cortina la finele unui spectacol. 

   Vreau alături un om adevărat, care ştie ce înseamnă sacrificiu şi e dispus să împartă timpul său cu mine. Ştiu că poţi şi mai mult de atât…din acest motiv te-am îndrăgit chiar dacă încerci necontenit să te ascunzi în carapacea ta.

   Ai grijă de tine. Totul va fi aşa cum ne dorim.

Scorpia savurează plăcerea până la capăt

    M-am întrebat deseori cum ar putea cineva să iubească dar să-şi înşele partenerul.

De fapt există şi asemenea cazuri în viaţă. Se spune că din greşelile altora învăţăm, că dintr-o parte se vede mai bine.

    Dar eu am simţit-o pe a mea piele, ştiu cum e şi cred că e cea mai bună lecţie de viaţă.

    Într-un moment, lucrurile i-au o întorsătură neaşteptată. Faci ceea ce tocmai cu puţin timp în urmă criticai cu toată forţa ta.

    Am avut motivele mele să merg la aceasta, chiar dacă e o scuză ieftină.

    Dacă aş putea întoarce timpul înapoi aş face aceiaşi greşeală, şi nu din cauza că mi-a plăcut să intru în pielea unei scorpii care îşi savurează plăcerea până la capăt, ci pentru faptul că aceasta m-a convins şi mai mult de sentimentele pe care le nutresc faţă de o persoană dragă. M-a întărit în ceea ce credeam şi nu sunt doar gânduri duse de vânt.

    Am dreptul la greşeli la fel ca oricare dintre voi.Am învăţat că un moment de plăcere ne marchează pe toată viaţa, însă doar prin eşecuri  putem deveni mai buni.

    Unica modalitate de a convinge pe cineva de adevăratele sentimente – este sinceritatea.

    Nu voi nega că a înşela partenerul este un lucru groaznic sau chiar dezgustător.

   M-am întrebat deseori cum ar putea cineva să iubească dar să-şi înşele partenerul… ar putea. Unele circumstanţe pe care nu le controlăm noi, ne i-au cu asalt, important să nu mai repetăm aceste greşeli.  

Nu e frumos ce se vede, dar ce putem simţi!!!

    Internetul?!
El ne apropie de persoanele care sunt la distanţe mari!
Spaţiul virtual nu e decât un gram desprins din realitate...
Cum rămâne cu cei care locuiesc în acelaşi oraş cu noi? ...
    Internetul este un drum greşit spre adevăratele emoţii... înţelegi acest lucru când simţi la piept persoana dragă, când o poţi atinge, săruta, purta o discuţie între patru ochi. Acesta e adevărul incontestabil care ne face fericiţi sută la sută.

    Uneori oamenii care nu îi avem în prieteni pe site-urile de socializare, sunt mult mai preţioşi şi mai apropiaţi decât oricare "like" sau "comentariu". Când nu există impedimente e uşor, dar tu încearcă să poţi păstra viu sentimentele dinafara lumii virtuale.
   Realitatea ne-a apropiat şi mai mult.
   Nu e frumos ce se vede, dar ce putem simţi!!!