Dacă
fericirea ar însemna ceea ce este în mintea mea- de ce e de neatins?
Dacă iubirea se adăposteşte în
inimă- de ce mulţi oameni o ignoră?
.....dacă.. dacă.. dacă
....dacă vrei cu adevărat să fii fericit şi iubit trebuie să faci ceva-
dar-----------de ce tocmai când faci, visele se spulberă?
Pentru că visele rămân vise!!!
Pentrucă unele sentimente
rămân amorţite, pentrucă dorinţa de a avea ceva “al nostru” arde până se stinge, deoarece flăcările sunt prea mari,
dar sufletul prea mic.
Pentru că ne dorim ceea ce nu
e făcut pentru noi, şi căutăm acolo, unde niciodată nu vom găsi sufletul nostru
perche!
Pentru că toţi am obosit
de vremurile astea pline de strâmtorare în care sunt prea multe emoţii la un
loc....şi pentrucă ne dorim să fim doar oameni...
..oameni vii care ştiu să
preţuiască ceea ce au, dar nu ceea ce trebuie să obţină.
Aşa e firea omului – să îşi
dorească la infinit, multe, multe lucruri....
Până când la bătrâneţe
realizează că a pierdut cei mai frumoşi ani din viaţă- pe fleacuri, nimicuri,
care i-au furat TIMPUL, OAMENII DRAGI CARE ÎI IUBESC CU ADEVĂRAT şi PE
SINE ÎNŞUŞI CA PERSONALITATE.
Pentrucă suntem cu toţii născuţi din
prostie omenească şi nimicuri, de aceea ne alegem cu NIMIC! ((((((
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu