Urme.

Am lăsat umbra pe pernă-  să am impresia că dorm acum.

Unica dovadă a faptului că sunt trează, sunt urmele tălpilor mele lăsate la ieşirea din casă.

Indiferent unde am fost, lăsăm urme.

Urmele demonstrează existenţa verbului “a fi”.

Am atins irisul din ochi, şi am reuşit. Ştiu că doare.

Dar anume dorinţa de a face ceva ne mobilizează.

Dorinţa şi insistenţa demonstrează existenţa verbului “a vrea”.

Anume combinaţia acestor două verbe pot străluci în consecinţe imprevizibile, bune sau rele depinde de fiecare din noi.

Urmele pot avea un efect disctructiv sau constructiv, iar unicul lucru care are de suferit e conştiinţa, desigur dacă e trează.

Dar TU ce urme ai lăsat în urma ta?