Din plinătatea inimii

   Ai încercat să-i măsori acţiunile când printre lacrimi, mirosind a fum…

   A aruncat ţigara-n drum?... în ploaie… 

   Ascultă tot ce spune în tăcere, să poţi s-o înţelegi…

   Şi din plăcere…priveşte-o dintr-o parte…

   Există lucruri evidente care-o dor, iar suferinţa e cumplită,

   Şi sentimentele când mor…tu pleacă.

   Din plinătatea inimii nu te întoarce, căci rănile se prind cu timpul,

   Las-o-n pace…în ploaie cu ţigara-n drum,

   Căci a lăsat fumatul, băutura şi de toate…ce a făcut în viaţă.

   Să nu-i mai spui că…: ”Poate…mai există încă o speranţă”.

ASTA numesc eu- VIAŢĂ

    Sunt  bine dispusă şi zâmbăreaţă ,  mă  simt împlinită pentru că exist, ador oamenii  frumoşi , dar şi mai mult pe cei care poartă soarele în suflet şi nu le este frică să dăruiască căldură. Umbrele rămân la întuneric pentru că vreau să observ numai ce e frumos în jur. Îmi umplu mintea cu lucruri utile pentru ca să nu-mi rămână timp pentru oamenii care nu mă preţuiesc.

    Şi ce dacă afară timpul e posomorât?! E atât de inocent ,  de o tristeţe plăcută. La mine în cameră e soare  şi e bine, stau întinsă pe pat ca o pisicuţă şi vorbesc cu o prietenă scumpă. Îi simt respiraţia prin monitor, chiar dacă am lăsat-o la serviciu râzând, alături de o ceaşcă cu ceai =))))

    La un moment dat am uitat că trec prin timp, am pus punct la orele, minutele şi secundele care trec, vreau să simt fiecare clipă la intensitate maximă.  Asta numesc eu viaţă, să iubeşti tot ce faci de la cel mai mic detaliu. Preţuiţi oamenii dragi, serviciul -datorită căruia vă treziţi dimineaţa şi momentele dificile care vă modelează  personalitatea într-un decor inedit.

Pleacă...şi totuşi...se întorc

    Am ascuns soarele în ochi, pentru ca atunci când   mă priveşti - să mori de căldură, să-ţi topesc toate dorinţele neînduplecate şi setea să te lase fără vlagă. Am înghiţit cuvintele tale care îmi tăiau răsuflarea, din acest motiv nu am avut curaj să-ţi răspund când aveam nevoie cel mai mult să-mi revărs durerea pe umărul tău. Am încetat să cred în oameni, în păsările cerului care toamna pleacă iar primăvara se întorc… şi totuşi… se întorc.

  De azi voi scoate soarele din ochi, pentru ca atunci când o sa vrei  din nou să mă priveşti ,dorinţele tale în cuburi de gheaţă să se transforme, miros de iarnă rece pe chip să-ţi citesc. De azi voi  da frâu liber oricărui gând, să am curaj să-ţi spun tot ce nu am reuşit până acum. Voi încerca să cred în păsările cerului, în oameni care pleacă… şi totuşi… se întorc.

Dacă dragoste nu e- nimic nu e!

Când sufletul cerşeşte iubire,Fugi....fugi cât mai repede şi cât mai departe.

Pentru oamenii care nu îţi răspund la dragoste,  niciodată nu vei fi pe primul loc.

Mai bine să simţi un gol între voi, decât un gol în suflet în prezenţa celui pe care-l iubeşti.

Nimic nu e veşnic pe pământ, chiar şi dragostea...cele mai puternice sentimente se nasc în cer, iar pe pământ nu există decât euforie...

Dacă la atingerea ta, el rămâne rece...lasă-i sufletul îngheţat, nu poţi topi sentimentele cuiva,cu atât mai mult dacă ele nu există.

Nu căuta iubire acolo unde nimeni nu e dispus să ţi-o ofere!!!