Am ascuns soarele în ochi, pentru ca atunci
când mă priveşti - să mori de căldură, să-ţi topesc
toate dorinţele neînduplecate şi setea să te lase fără vlagă. Am înghiţit
cuvintele tale care îmi tăiau răsuflarea, din acest motiv nu am avut curaj
să-ţi răspund când aveam nevoie cel mai mult să-mi revărs durerea pe umărul
tău. Am încetat să cred în oameni, în păsările cerului care toamna pleacă iar
primăvara se întorc… şi totuşi… se întorc.
De azi
voi scoate soarele din ochi, pentru ca atunci când o sa vrei din nou să mă priveşti ,dorinţele tale în
cuburi de gheaţă să se transforme, miros de iarnă rece pe chip să-ţi citesc. De
azi voi da frâu liber oricărui gând, să am
curaj să-ţi spun tot ce nu am reuşit până acum. Voi încerca să cred în păsările
cerului, în oameni care pleacă… şi totuşi… se întorc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu