Din plinătatea inimii

   Ai încercat să-i măsori acţiunile când printre lacrimi, mirosind a fum…

   A aruncat ţigara-n drum?... în ploaie… 

   Ascultă tot ce spune în tăcere, să poţi s-o înţelegi…

   Şi din plăcere…priveşte-o dintr-o parte…

   Există lucruri evidente care-o dor, iar suferinţa e cumplită,

   Şi sentimentele când mor…tu pleacă.

   Din plinătatea inimii nu te întoarce, căci rănile se prind cu timpul,

   Las-o-n pace…în ploaie cu ţigara-n drum,

   Căci a lăsat fumatul, băutura şi de toate…ce a făcut în viaţă.

   Să nu-i mai spui că…: ”Poate…mai există încă o speranţă”.