Sunt bine dispusă şi zâmbăreaţă , mă simt
împlinită pentru că exist, ador oamenii frumoşi , dar şi mai mult pe cei care poartă
soarele în suflet şi nu le este frică să dăruiască căldură. Umbrele rămân la întuneric pentru că vreau să observ numai ce e frumos în jur. Îmi umplu mintea
cu lucruri utile pentru ca să nu-mi rămână timp pentru oamenii care nu mă preţuiesc.
Şi ce dacă afară timpul e posomorât?! E atât
de inocent , de o tristeţe plăcută. La mine
în cameră e soare şi e bine, stau
întinsă pe pat ca o pisicuţă şi vorbesc cu o prietenă scumpă. Îi simt
respiraţia prin monitor, chiar dacă am lăsat-o la serviciu râzând, alături de o ceaşcă
cu ceai =))))
La un moment dat am uitat că trec prin timp,
am pus punct la orele, minutele şi secundele care trec, vreau să simt fiecare
clipă la intensitate maximă. Asta numesc
eu viaţă, să iubeşti tot ce faci de la cel mai mic detaliu. Preţuiţi oamenii
dragi, serviciul -datorită căruia vă treziţi dimineaţa şi momentele dificile
care vă modelează personalitatea într-un decor inedit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu