Oamenii te simt doar în momentul când le convine. Unii îşi caută propriile
interese... din egoism... sau din simţul neîncrederii pentru a se convinge pe ei
înşişi că sunt fericiţi. Când drumul
vieţii pare să ducă spre nicăieri, unele suflete se întorc pe dos pentru a-şi
unge rănile cu iluzii, iar apoi le închid într-o "cutie magică" ca să nu ajungă
nimeni acolo, ca să nu spulbere mica euforie. E trist nu ştiu cum să scrii numai atunci când mintea cere
iubire, iar corpul e sătul de aventuri, sătul de oameni falşi sau insensibili. Lume
plină de stereotipuri, idei culese la extreme... parşivă stare.. iar cel mai grav
e că această deprindere e ca un drog care omoară încet... pe fiecare din noi.
Nu-i lăsaţi pe alţii să vă folosească în calitate de bandaj pe rană! Lăsaţi-i în viaţa voastră doar pe cei care vor avea putere să meargă alături ţinându-vă de mână, lăsând la o parte prejudecăţile celor din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu