De-am putea iubi la fel ca ploile, care sărută pământul cu atâta ardoare indiferent de anotimp, am fi mai fericiţi, am învăţa să fim altruişti. Ploaia nu se întreabă de ce cade la pământ sau de ce e purtată de vânt, rezultatul este evident când iarba creşte şi copacii înmuguresc. De-am putea iubi la fel ca ploile, am sădi în suflet pomul vieţii, ca peste ani... să ne putem mândri că am existat pe acest pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu