Monolog interior.

          Scumpa mea fii tare (aşa îmi repet mereu) :

• Atunci când mama plânge- pentru că ea are nevoie de iubirea şi susţinerea ta în orice clipă
• Atunci când prietenii devin mai străini ca niciodată- pentru faptul că ai renunţat să le mai faci pe plac
• Atunci când persoana faţă de care ai sentimente curate nu-ţi răspunde la fel- pentru că nu poţi obliga pe cineva să te iubească aşa cum îl iubeşti tu
• Atunci când îngrijorările vieţii şi tristeţea te apasă- deoarece viaţa ne pune la încercare ca să putem rezista când va fi mai mare nevoie de curaj şi putere
• Atunci când pierzi pe cineva drag- pentru că nimeni nu poate număra zilele vieţii în acest sistem rău, în care dăinuie invidia, ura şi cruzimea.

Iubeşte şi iartă pentru ca într-un moment dat să simţi că eşti OM, că mai poţi observa ochi umezi şi lacrimi sincere, zâmbet natural şi emoţii pe care le trăieşti cu adevărat, indiferent dacă în viaţă nu ai obţinut tot ce ţi-ai dorit... indiferent câte ai avea- nu te vei mulţumi, aşa că bucură-te fără încetare de orice detaliu mic care pare la prima vedere fără valoare.

INDIFERENŢA POATE SĂ UCIDĂ!

    Sunt profund mişcată de felul în care se comportă oamenii. Observ ura sau indiferenţa acestora în viaţa de zi cu zi. Am analizat acest aspect în mai multe exemple din viaţa mea cât şi a celor care mă înconjoară. Dacă pentru unii binele cândva era o acţiune benefică pentru  bunăstarea  aproapelui, acum deseori oamenii  acţionează depravat sau negativ considerând toate acestea ca ceva “normal”.

    Faptele urâte duc la neîncredere şi omul cu  timpul se izolează, devine retras şi SINGUR.

Atunci te întrebi… a cui e vina? A celor din jur sau a persoanei în cauză?

• Frica.  Frica de exprimare ne duce spre nesiguranţă, mai apoi luăm decizii care în rezultat nu ne aparţin. Iar când realizăm că greşim, persoanele care se jucau cu sentimentele noastre încep să dispară.  Asocierile.   Acestea noi singuri le alegem.

   Nevoia de a avea pe cineva alături e un lucru foarte important.

Atât de mult mi-aş dori ca oamenii să nu se simtă singuri chiar şi atunci când sunt înconjuraţi de mii de persoane…care cică zâmbesc ironic, râd la glumele de prost gust şi schimbă măştile în fiecare zi, sperând ca TU să fii sincer. Dar cum? Cum să deschizi sufletul unei superficialităţi totale?... Inexplicabil…

• Indiferenţa este un alt aspect care-mi provoacă repulsie. Aceasta este mult mai rea.

Mi s-a întipărit în minte un caz din viaţă despre problema dată care bântuie cu înverşunare pe planeta noastră.  A venit într-o zi o doamnă la vecina sa şi a bătut la uşă. Aceasta ia deschis şi a întrebat-o ce doreşte. Doamna ia zis: “Poţi să-mi acorzi câteva clipe, mă simt tristă şi singură”. Vecina ia răspuns că nu are timp, după care doamna a plecat. În acel moment vecina s-a bucurat enorm că nu şi-a pierdut timpul pentru a pălăvrăgi inutil cu vecinii.

 Peste o zi o femeie o întâlneşte pe vecina care a ignorat să-i acorde timp doamnei care locuia cu o scară mai sus şi o întreabă: “O cunoşti pe …..(D-na în cauză)? Dacă nu greşec locuieşte în acelaşi bloc în care locuieşti şi tu?  - Da o cunosc, s-a întâmplat ceva? – Noaptea trecută s-a sinucis.  

   După care o linişte totală… Femeia şi-a adus aminte că tocmai în acea seară vecina s-a căuta  cu disperare un refugiu, o susţinere, o mângâiere. Mda… cât de trist….

Şi câte cazuri similare se întâmplă în fiecare zi despre care noi nici nu ştim, sau nu vrem să ştim, să auzim.

 Să încercăm să facem lumea mai bună. Nu fiţi INDIFERENŢI!!!

TĂCERE! ... TĂCERE!

M-am apropiat de ea... şi am simţit ceva...

N-am ştiut cum să exprim  mirosul greu ce mi-l lăsă în suflet...

Miros de moarte, griji şi suferinţă… nimic mai mult... I-am simţit durerea numai la primul cuvânt auzit şi am cuprins-o fără ca să fiu împinsă de-un impuls, am făcut-o din tot sufletul…ca şi când mi s-ar fi oprit inima în gât…

 

Ar vrea să strige către cer… de ce… de ce aşa s-a întâmplat…?

În schimb nici-un răspuns… TĂCERE!

Iubiţi-i pe toţi, căci nu ştiţi când ve-ţi cădea printre cei morţi!

P.S. Felicia fii tare scumpa mea :*

Mai mult decât SEX!

      O realitate acoperită de mister, un gând materializat în simţ tactil, o emblemă purtată cu mândrie în momentul unei lovituri din partea celor din jur, o prietenie adevărată? Hmmm…

     Oare există prietenie între un bărbat şi o femeie, când corpurile lor au un limbaj mult mai profund?

     Dacă da… cât va dura?

  Uneori nici liniştea nu-i deranjează când pot tăcea în doi.  Dacă ar fi spuse prea multe cuvinte, prietenia lor s-ar risipi ca nisipul printre degete. Pentru ei o răsuflare profundă, o mângâiere sau o simplă încurajare înseamnă mai mult decât vorbele de iubire spuse în van.

     ( Vreau să fiu iubită, da,  vreau cu disperare să iubesc. Sunt femeie nu pentru ca bărbaţii să cheltuie bani cu mine, nu pentru a-mi admira aspectul fizic dacă arăt mai sexy sau vulgar. Nu am nevoie de cuvinte, vreau fapte, pentru că sunt conştientă de faptul că pot răspunde în aceiaşi măsură, ba mai mult)

   Aşa m-am gândit eu în timp ce visez la prietenia lui care de fapt nici nu există. Nu mai vreau să cred în prietenia lui în timp ce-i văd corpul “arzând” de dorinţă şi ochii care-i strălucesc cu atâta farmec când mă priveşte. Mă scanează ca pe o carte în timp ce am pus lacăt copertei şi totuşi cât de profund mă analizează. Îl simt atât de bine încât nici n-am curajul să-i spun ce gândesc, de teamă să nu mă creadă nebună.  

    Asta sunt- O nebună care “crede” în prietenia dintre un bărbat şi o femeie!!!

Ehhh...BĂRBAŢII =)

    Rea, ipocrită, făţarnică sau egoistă. Acestea sunt doar unele cuvinte spuse în adresa unei femei care nu a îndeplinit dorinţele unui bărbat însetat după plăceri egoiste, sex sau iubire.

   Ele, femeile…numai ele sunt vinovate de tot răul care se întâmplă unui bărbat. Ele sunt ca un venin care pătrunde în sânge şi  îi macină venele. VIPERĂ! Nu alta. Din cauza lor bărbaţii fac multe greşeli…părăsesc soţia, familia….îşi înneacă amarul în băutură sau îşi pierd prietenii. Femeia e o fiară fără suflet care nimiceşte TOTUL fără mustrări de conştiinţă.

   Să fie oare aşa?

 

   Femeia nu se naşte cu astfel de dorinţe crude!

   Ce ai făcut tu, bărbate, ca femeia să se simtă cu adevărat fericită?...Relaţia bărbat-femeie a ajuns un schimb de anumite lucruri, pentru că ambii sunt imperfecţi. Te crezi perfect? Cu siguranţă dacă te-ai privi în oglindă nu ţi-ai observa trăsăturile negative.

   De câte ori ai rănit o femeie? De câte ori ai desconsiderat-o sau ai umilit-o?

Femeia nu uită niciodată. Te întrebi de unde existăm, noi, IPOCRITELE? Din cauza voastră…devenim..aşa…

    Dacă am fi primit iubirea de care am avut noi nevoie la timp, dacă am fi fost preţuite măcar puţin…şi la naiba nu e vorba de bani sau alte lucruri scumpe. ATENŢIA şi RESPECTUL e deajuns. NIMIC mai mult.

   Uitaţi când o femeie manifestă afecţiunea de care aveţi nevoie, când vă pregăteşte cămaşa şi cravata înainte ca să vă porniţi la serviciu, când prepară ceva gustos, iar teancul de veselă tot ea îl spală. Când strânge ciorapii murdari care stau prin colţuri pentru ai pune la spălat…etc.

   Unde să fi fost oare prima greşeală…?

Bărbatul..cel care oferă-pentru a impresiona, Femeia-cea care primeşte şi începe a se deprinde cu asta!

Bărbatul- cel care asortează femeia cu o sumă de bani, iar asta la rândul său..începe să devină mult mai scumpă în timp.

Bărbatul- cel care nu observă femeile care nu aşteaptă nimic în schimb şi se pot dărui fără rezerve, iar până la final ele fiind nevoite să se transforme în diverse culori ca un cameleon…mda….

  Unde mai pui că te iau la mişto cu prietenii săi …..şi…atunci..n-ai cum să nu devii o Rea, Ipocrită…şi cea mai bună actriţă – pentru a rezista unor prostii de prost gust.

   Îmi place să fiu femeie, pentru că voi bărbaţii îmi daţi puterea care întrece normalul, mi-aţi înnegrit sângele în timp ce eu mă strădui să-l readuc la normal, mi-aţi distrus sentimentele şi încrederea în iubire, dar eu voi continua să cred că există…şi nu pentru că aş fi naivă, dar vreau să simt că trăiesc. Îmi place să fiu femeie în pofida faptului că uneori le desconsideraţi, le urâţi şi sunteţi în stare să vă răzbunaţi, nu avem alte motive să devenim ceea ce suntem la moment şi asta datorită vouă. Vă mulţumesc că existaţi în viaţa mea…Ehhh…BĂRBAŢII… =)